Nükhet Işıkoğlu: In Search of Lost Rails: Kağıthane Railway

Nukhet Isikoglu
Nukhet Isikoglu

In l'ultimi periodi di l'Imperu Ottumanu, a prima centrale elettrica à scala di cità di u paese hè stata stabilita in u distrittu di Kağıthane nantu à a costa di u Cornu d'Oro di Istanbul. A centrale elettrica di Silahtarağa hè stata creata per illuminà Istanbul è in particulare u Palazzu Dolmabahçe, è hè a prima centrale termale di Turchia. Stabbilita in u 1911, a centrale elettrica cuntinueghja a so attività finu à u 1982.

L'electricità hè prodotta cù carbone in a Centrale Silahtarağa. Inoltre, i ferries Company-i Hayriye, fabbriche militari è private, navi di guerra è ferrovie chì operanu in Istanbul in quellu tempu sempre travagliavanu cù carbone. Una parte di a necessità di carbone hè impurtata da Zonguldak, è una grande parte hè impurtata da l'Inghilterra. In fatti, una grande parte di a quantità annuale di carbone esportatu da l'Inghilterra in u 1913 hè stata impurtata da l'Imperu Ottumanu.

Cù u scoppiu di a Prima Guerra Munniali, a necessità di carbone ùn pudia esse scuntratu da Zonguldak è à l'esteru. A compra di carbone da l'Inghilterra, chì hè intrutu in a guerra in u nostru fronte oppostu, hà firmatu, è parechji navi chì portanu carbone da Zonguldak à Istanbul sò affundati da i Russi in u Mari Neru.

Questi prublemi nantu à u carbone portanu novi ricerche à l'agenda. À questu puntu, a valutazione di i bacini di carbone situati nantu à a costa di u Mari Neru d'Istanbul, cunnisciutu da u periodu bizantinu, ma mai utilizatu, entra in l'agenda. Cù un studiu preliminare, hè determinatu chì una bona efficienza serà ottenuta mischjendu u carbone in i bacini di Ağaçlı è Çiftalan cù carbone duru Zonguldak à una tarifa di un terzu. È subitu, hè decisu di stabilisce una linea di ferrovia per trasportà u carbone da i bacini di carbone nantu à a costa di u Mar Neru à a centrale elettrica.

Locomotive, vagoni è rails sò purtati da Germania (via u Danubio da navi) è ghjunghjenu à i magazzini di u Regimentu Yeşilköy Şimendöfer, è da quì i materiali ghjunghjenu à Silahtarağa cù i ferries Company-i Hayriye.

U puntu di partenza di a ferrovia hè Silahtarağa à a fine di u Cornu d'Oro. A linea ferroviaria si divide in dui rami dopu avè ghjuntu à Kemerburgaz seguendu u torrente Kağıthane da quì. U ramu occidentale cuntinueghja à seguità u Kağıthane Stream è passa sottu Uzunkemer è ghjunghje à a costa di u Mar Neru in Ağaçlı. A durata tutale di sta linea hè 43 km. L'altru ramu à u livante seguita Ortadere attraversu a Foresta di Belgrad è ghjunghje à u Mari Neru à Çiftalan. A durata di stu ramu hè 14 km. L'estremità di e duie linee eranu cunnessi l'una cù l'altru da una linea di 5 km chì andava da a costa di u Mari Neru è a durata tutale di a ferrovia, chì formava un cercolu dopu à Kemerburgaz, righjunghji 62 km.

A Ferrovia Kağıthane-Kemerburgaz-Ağaçlı-Çiftalan hà quattru stazioni principali. U primu di questi hè a stazione di Kağıthane. A seconda stazione principale hè a stazione di Kemerburgaz, induve a ferrovia si ramifica. A terza stazione principale hè in Agacli. A quarta stazione principale hè Ciftalan Station. Stazioni Agacli è Ciftalan sò stazioni induve u carbone hè almacenatu è carricu in vagoni. In più di e stazioni principali, stazioni intermedii sò stati ancu custruiti postu chì a ferrovia era una sola pista.

Parechji ponti, terrapieni è tagli sò stati custruiti nantu à i rami Ağaçlı è Çiftalan, secondu a natura di a terra quì. Tutti i ponti sò in legnu. Milestones cù grandi sezioni trasversali triangulari, cù numeri da i dui lati, è picculi taglii cù numeri nantu à una faccia, sò stati posti nantu à a strada ferroviaria ogni chilometru.

A prima linea, chì hè stata stabilita trà ilhtarağa è Ağaçlı, finisce in u 1915 è hè messu in opera. Cusì, i bisogni di l'electricità, di a fabbrica è di i navi di guerra di a cità sò soddisfatti. A seconda linea, a linea Çiftalan, hè stata cumpletata in 1915 mesi in u periodu 1916-8 è hà cuminciatu à travaglià.

Kağıthane Railway assume ancu funzioni impurtanti durante a Guerra di l'Indipendenza in Anatolia. Armi è munizioni in i magazzini di Kağıthane Baruthanesi, chì sò stati sigillati da e forze d'occupazione britanniche, situate à u latu di u flussu da Silahtarağa à Kağıthane, sò cuntrabande nantu à a ferrovia Kağıthane. U trenu, utilizatu da u sergente İbrahim Efendi, parte, passendu tranquillamente e stazioni di polizia Kağıthane è Ayazağa è ghjunghje à Karaburun via Ağaçlı. Ci sò circa 40 suldati in u trenu. Sicondu l'istruzzioni chì İbrahim Sergeant hà ricevutu, se u trenu hè firmatu mentre passava per a Guarnigione Britannica di Ayazağa, scenderà i so suldati da u trenu è si mette in cunflittu, è u trenu cuntinuerà a so strada senza piantà. Queste struzzioni sò seguite per un annu è e munizioni sò caricate in i tanki in attesa in Karaburun è mandate à İnebolu.

Siccomu ci era una grande necessità di i ferroviari per l'operazione di e ferrovie in Anatolia durante a Guerra di l'Indipendenza, dopu à l'istruzzioni di Ankara, u Cumandante di u Comandamentu di a Linea di Campu di Kağıthane-Mar Neru, cù l'ordine di a Sezione Şömendöfer di l'ispettorato. di Ingegneria è Scienze Continentali, datatu u 10 d'aprile di u 1337 (1921) è numeratu 241. Un Corsu di Trainee di Ufficiale hè statu apertu in u so edifiziu in Kağıthane è i so istruttori sò stati numinati. L'ufficiali furmati quì sò stati mandati in Anatolia, è durante a Guerra di l'Indipendenza anu fattu grandi servizii in l'operazione di e ferrovie in Anatolia.

Una di e carte chì mostranu a Ferrovia Kağıthane-Kemerburgaz-Ağaçlı-Çiftalan (aka a Linea Sahara di u Mar Neru) hè in l'Archiviu Yıldız IRCICA è l'altru hè in a Biblioteca Atatürk.

Quandu a Prima Guerra Munniali hè finita è a carenza di carbone sparì, a linea resta inattiva in l'anni 1920. Linee è mine trasferite à Etibank durante u periodu Republicanu sò licitate per u funziunamentu, ma ùn si trova micca pretendente. A linea, chì hè stata aduprata per u trasferimentu di legnu di suldati è paisani in a furesta finu à a Siconda Guerra Munniali, hè stata smantellata cù una decisione presa in u 1952. U materiale da quì hè purtatu à una altra zona minera in a zona militare in Çanakkale. Dopu quì, u destinu di e locomotive, vagoni è rails hè incerta.

Duranti u smantellamentu, alcuni di i pezzi di ferrovia sò stati pigliati da i paisani è utilizati o direttamente in i so giardini o cum'è un ponte per attraversà i corsi vicini.

E persone chì scrivenu è trasmettenu u tempu chì campanu da u so propiu puntu di vista, custituiscenu i risorsi più impurtanti è preziosi in quantu à a storia. Queste fonti sò tistimoni di prima manu di l'avvenimenti è sò assai più preziosi cà i ricordi più tardi. Soprattuttu se e persone chì anu vistu sta storia documentavanu l'avvenimenti cù ritratti è ritratti, u travagliu risultatu mette in luce a storia vera. In u risultatu di a ricerca realizata da a Municipalità di Kağıthane nantu à u Cornu d'Oro - a Linea di u Maru Neru Sahara, sò stati truvati dui album di foto separati. Unu hè l'album chì cuntene i ritratti pigliati da Hasan Mukadder Bey durante u stabilimentu di a linea (appartenendu à u so nipote Prof. Dr. Emre Dölen), è l'altru hè l'album trovu da u cullettore di ricerca Mert Sandalcı. Questi dui album sò stati riuniti è publicati cum'è un libru da a municipalità di Kağıthane sottu u nome di "Kağıthane-Kemerburgaz-Ağaçlı-Çiftalan 1914-1916". Dopu à stu libru, u Ministeru di a Cultura hà fattu un filmu documentale nantu à sta linea chjamata "Dream Stations".

Dapoi l'annu 2000, i tour culturali sò urganizati nant'à sta strada sottu u nome « ​​À a ricerca di una ferrovia persa ». U scrittore Akdoğan Özkan, chì hà participatu à sta tour culturale è hà seguitu un sognu in a furesta cum'è tutti l'altri participanti, include ancu visità sta linea storica in u so libru intitulatu "101 Cose da fà prima di more in Turchia".

Siccomu a linea si trova in diverse frontiere di a municipalità, a Municipalità di Kağıthane hà iniziatu iniziative per a so riattivazione è hà trasferitu u prublema à a Municipalità Metropolitana di Istanbul. U sustegnu tecnicu di u prughjettu hè statu ricevutu da a Direzzione Regionale TCDD in questu sensu, è un gruppu di Workshop hè statu furmatu in u corpu di IMP (Pianificazione Metropolitana di Istanbul) nantu à l'istruzzioni di u Sindaco di Istanbul, è u travagliu nantu à u prugettu hà iniziatu.

Quandu u tempu passa, alcune cose cambianu in una manera chì ùn tornerà mai più. Hè assai difficiuli di capiscenu è valutà questu mentre l'avvenimenti sò accaduti. Rilavà è uperà sta linea, persa è scurdata anni fà, hè un passu impurtante versu a prutezzione di u patrimoniu industriale di u nostru paese.

Fonte: Kağıthane-Kemerburgaz - Ağaçlı - Çiftalan Railway (1914 - 1916) Libru Emre Dölen, Mert Sandalcı Kağıthane Cunsigliu di stampa di a municipalità Hüseyin IRMAK

Nükhet IŞIKOĞLU - Publicatu in u 10u numeru di DTD Bulletin.

Esse u primu à cummentà

lascia una risposta

U vostru indirizzu email ùn seranu micca publicatu.


*