Ferrovia à u Cimiteru di Muttalip in Eskişehir

Ferrovia à u Cimiteru di Muttalip in Eskişehir
L'avventura ferroviaria di i tedeschi in i terri ottomani principia cù l'acquistu di a cuncessione di a Ferrovia Anatolia. A stazione di Eskişehir di a Ferrovia Anatoliana era una crocevia cumpleta. Eskişehir era 313 km da Haydarpaşa, 264 km da Ankara è 430 km da Konya.
Ci era un annunziu per a Cumpagnia Ferroviaria Anatoliana-Ottumana in u Ghjurnale Sabah datatu 21 Zilkade 1309. "Questu hè l'annunziu di u trenu chì partirà da Haydarpaşa à Eskişehir da u sestu sabbatu di ghjugnu 1308". Situatu nantu à a strada ferroviaria Istanbul-Baghdad, u primu trenu ghjunse in Eskişehir in u 1894. Avà era pussibule ghjunghje à Istanbul in trenu in 15 ore, Ankara in 10 ore, è Konya in 14 ore.
Sottu à e cundizioni di quellu ghjornu, u viaghju in trenu hè statu realizatu durante u ghjornu è ùn si facia micca viaghju quandu si facia bughju. Quandu un trenu chì parteva da Istanbul in a matina ghjunse à Eskişehir, ùn hè andatu più luntanu è i passageri passavanu a notte in hotel in Eskişehir. In particulare, l'hotel "Aunt Tadeus" austriacu era vicinu à a stazione è era un locu preferitu da i passageri di u trenu.
U simbulu più impurtante di u cambiamentu in a cità era a stazione. Perchè a Stazione Eskişehir, chì hè cunsiderata u "centru generale" di e Ferrovie Anatoliane, hè stata stabilita nantu à una terra di 80 decare. In questa zona, fora di a stazione, ci era un magazzinu per locomotive chì venenu da Ankara Konya Haydarpaşa, sala per i machinisti, un locu di compra di biglietti è una grande fabbrica di petra cunnisciuta cum'è attellu di trazione. Cù sta fabbrica, chì hè stata aperta in u 1894 è impiega 420 travagliadori, hà sviluppatu una "cultura di u travagliu" in a forma di andà à travaglià da a casa à a matina è di vultà in casa da u travagliu à a sera hà sviluppatu, è un gruppu di travagliadori hà cuminciatu à furmà à pocu à pocu. Eskişehir.
In u libru di viaghju di Max Schlagintweit, Viaghjà in Asia Minore, descrive Eskişehir durante l'anni quandu a ferrovia ghjunghje à a cità. A cità hè custituita da duie parte, vechja è nova, in a valle di u fiumu Porsuk. Solu Turchi campanu in a cità vechja. In a nova cità, i Tatari, l'Armeni è i Grechi campanu in più di Turchi è immigrati da Rumelia, mentre chì i Tedeschi è i Franchi campanu intornu à a stazione.
L'ispettore di u muvimentu in pensione A.Hilmi Duman, chì hà intrutu in l'Amministrazione di Ferrovie è Portu di l'Anatolia-Baghdad cun un esame in u 1927, l'hà purtatu in i posti induve hà servitu trà 1927-1958 (Akşehir, Mersin, Adana, Güneyköy, Afyon, Uşak è Malatya) è hè statu trasfirutu à u Museu Ferroviario d'Istanbul In i ritratti chì hà donatu, vedemu chì a cultura di i so culleghi per assistisce à u funerale di u ferroviariu mortu in un vestitu formale hè apparsu.

Ferrovia à u Cimiteru di Muttalip in Eskişehir
Prima chì l'edificiu mudernu di a stazione di Eskişehir sia messu in opera cù una cerimonia lucale in u 04.11.1955, a cultura di u trasportu di i corpi di i travagliadori ferroviari morti in Eskişehir à u Cimiteru di Muttalip in trenu cuntinuò per parechji anni. Presentemu quì sottu i tistimunianzi orali di quelli chì anu campatu in sta cultura.
U duttore Cengiz Elburus
"A stazione è a ferrovia deve esse spiegata più longu. Quelli chì ùn anu micca sperimentatu quelli ghjorni ponu truvà difficiuli di crede. Ma e ferrovie in Eskişehir avianu una locomotiva è un vagone speciale, assai speciale. Quandu unu di u persunale di a cumpagnia o i so parenti morse, stu carru hè stata dispostu secondu u funerale, è hè stata trasportata à u cimiteru da una linea speciale cù quella locomotiva speciale. Sta delicatezza ùn si pò truvà in nudda parte in u mondu è in altre culture. A locomotiva attaccava u vagone chì portava a reliquia senza vita è i so parenti daretu à ellu è tirava u bracciu di fischiu finu à a fine. Stu gridu amaru hè intesu ancu in i lochi più distanti di Eskişehir, è Fatiha hè stata recitata à u mortu. U cimiteru era u locu di u parcu à u principiu di l'attuale Strada Muttalip. Questa linea ferroviaria particulare esisteva finu à pocu tempu. Allora l'anu cacciatu.
Faruk Gonkesen, Dispatcher CTC ritiratu da TCDD
"U funerale di u trenu stessu, a so moglia o u zitellu, chì era bagnatu in a moschea di Gümilcine (Hoşnudiye Mahallesi Ambarlar Sokak, Eskişehir) di fronte à l'antica stazione, hè statu purtatu à a Stazione. I parenti di u funerale riuniti in a casa di caffè di Hakkı Abi in a stazione salutanu u funerale. Qualchidunu di i prupietari di i funerali s'avanzavanu accantu à u sarbu, chì era carricu in a vittura nera daretu à una vittura tirata da una locomotiva a vapore. U trenu funebre, chì andava in una seconda linea parallela à a ferrovia trà Eskişehir è Ankara, si fermava quandu ghjunse à u Passu Muttalip. U cadaveru pigliatu da u vagone hè statu intarratu in u Cimiteru di Muttalip, induve si trova a Scuola Primaria Necatibey, à u nordu di stu passaghju. In seguitu, u cimiteru hè statu spustatu à u latu sudu di a linea. In u 1952, aghju cuminciatu à travaglià in e ferrovie in Eskişehir. À quellu tempu, a listessa cirimonia hè stata fatta pè i funerali di i ferrovieri morti. Cù l'apertura di Eskişehir Sugar Factory in u 1933, a linea, chì era aduprata solu per u trasportu funebre, hè stata allargata à a fabbrica è hà cuminciatu à esse aduprata ancu per u trasportu di barbabietola.

Necmiye Gonkesen, a moglia di un ferroviare in pensione
"A nostra casa era vicinu à u cimiteru di Muttalip. 1939 anni di zitiddina. Appena avemu intesu u fischiu di a locomotiva di u trenu chì hà purtatu u corpu, curriamu à u bordu di a linea. I prupietari di i funerali facevanu felici i zitelli danduli soldi. Fighjendu i treni di bietole chì passavanu per questa linea era una parte di a nostra gioia di a zitiddina.
In u risultatu di u sviluppu è u cambiamentu di l'urbanizazione, prima di u trasferimentu di u cimiteru di Muttalip à u cimiteru di Asri da u sudu, a pratica di piglià i funerali di i ferroviari à u cimiteru in trenu hè stata abbandunata.
A linea, chì si stendeva solu à a Fabbrica di Zuccheru in u 1933, hè stata fatta per i trasporti militari chì si stendevanu à l'Air Supply Base in l'anni dopu. In u 2005, in u scopu di i travaglii realizati in u scopu di u prughjettu di u Trenu d'Alta Velocità in u scopu di a soterra di u passaghju ferroviariu di Eskişehir, a linea ferroviaria chjamata "a strada di u zuccheru / aereo" hè stata smantellata è sguassata. .

Fonte: KentveRailway

Esse u primu à cummentà

lascia una risposta

U vostru indirizzu email ùn seranu micca publicatu.


*